Am descoperit o jucărie…..

Se numeşte Storify. Este un serviciu de (re)construire a unui subiect, a unei poveşti, a unui eveniment etc, prin colectarea elementelor (comentarii, status-uri, tweet-uri)  din reţelele sociale ce se referă la acea temă. Poţi colecta “impresii” pentru o anume poveste de pe Google, Twitter, facebook, Flickr, Youtube, Instagram sau din colecţia Stirify.

Cum funcţionează?

1)     Îţi faci un cont frumuşel. La acest moment, ai putea să-ţi instalezi şi bookmarklet-ul Storify, pentru a-ţi reţine în cont vreun articol util pentru proveştile tale.

2)     Alegi povestea şi o editezi.

Chestia asta e foarte simplă, pentru că tot ceea ce trebuie să faci este să cauţi prin reţele sociale, iar cu “drag and drop” alegi status-urile relevante şi le inserezi. De asemenea, poţi insera propriul text între elementele colectate, astfel încât povestea să reflecte ideea dorită. Pot fi adăugate headere, hyperlink-uri, iar textul poate fi formatat.

De asemenea, chiar şi după publicarea, povestea poate fi editată, pot fi adăugate elemente noi s.a.m.d. Aceastăţiune e destul de utilă, având în vedere că cele mai rezultatele căutării în reţelele sociale nu sunt furnizate în timp real, având o întârziere cam de o zi (din ceea ce am observat eu!)

3)     Publici. 

Povestea construită poate fi publicată pe Storify, inserată oriunde în online, inclusiv Wordpress, Drupal, Tumblr, Posterous sau transmisă sub forma de newsletter cu Mailchimp.

Eu am făcut o încercare cu “The Ultimate Success Summit”, conferinţa lui Richard Branson de pe 9 Mai 2012 în Bucureşti: "Richard Branson: experienta bucuresteana!"

 

Cum poate fi utilizat Storify?

•   Platforma aceasta mi se pare foarte potrivită pentru evenimentele ce se organizează în mai multe locaţii, precum festivaluri, serbări, concerte s.a.m.d. Poţi realiza o povestioară după fiecare eveniment, prezentând astfel într-un mod concentrate impresiile pozitive ale paricipanţilor.
• După lansarea unui produs: poţi aduna impresiile testerilor, inclusiv prin video, oferind astfel o imagine completă a produsului lansat.
• Pentu a ilustra istoria unei firme! (dacă Facebook a stat startul cu noul Timeline) Pot fi colectate momente importante din viaţa firmei, impresii ale angajaţilor, produsele şi campaniile de succes s.a.m.d.

Cine foloseşte Storify?

Pete Cashmore/ Mashable, Preşedinţia SUA , Casa Regală a Marii Britanii 

United Nations 

Newsday,  Global Post, CBC News Community, NBC Politics 

 Vouă cum vi se pare Storify? Cum ar putea fi folosită?

Aţi folosit-o până acum? În ce mod?

Când faci parte din target…

…este dificil să nu te raportezi doar la tine, iar tu eşti mai mult decât date demografice şi comportament de consum

…este mai dificil să izolezi acel unic aspect căruia i te adresezi, fiindcă pe tine te preocupă mai multe probleme, cumva conectate

…este mai dificil să stabileşti un mesaj unic, fiindcă pe tine te sensibilizează o mulţime de lucruri

Sursa foto

Strategicul din PR

 De la sfârşitul lui Februarie 2012, avem o definiţie actualizată a relaţiilor publice:

"Public relations is a strategic communication process that builds mutually beneficial relationships between organizations and their publics."

Sursa foto: http://www.freedigitalphotos.net

Gerard Corbett, CEO al Public Relations Society of America, organizaţia iniţiatoare demersului de redefinire a profesiei apreciază că aceasta este o definiţie simplă şi concretă a conceptului de relaţii publice- “un proces de comunicare, strategic prin natura sa”.

Dar cât de natural este rolul strategic al PR-ului?

•  E natural ca şeful departamentului de PR să fie membru al board-ului companiei?  

Pentru unii da, pentru alţii nu. Iar locul ocupat în sala de conferinţe nu este atât de important, pe cât este de importantă considerarea input-urilor acestui department.

•  E natural ca departamentul de PR să fie consultat înaintea lansării unui nou produs/ îmbunătăţirii produsului…?

Evident că da. Cine poate anticipa cel mai bine efectele asupra publicurilor ţintă, deopotrivă consumatori, clienţi, parteneri sau organizaţii din domeniu? Şi da, acest lucru contează, câteodată chiar foarte mult şi cu efecte importante pentru business în sine.
Vă mai aduceţi aminte criza dioxinei din iaurturile Danone şi lansarea Tnuva, de prin vara anului 2007? Cele două evenimente au avut loc cam în aceeaşi perioadă şi probabil că cele două departamente de PR au avut multe decizii strategice de luat.

•  E natural ca departamentul de PR să ştie (şi chiar să aibă un cuvânt de spus) atunci când sunt aduse modificări mix-ului de marketing?

Cam da... Poate atunci publicul nu va afla că produsul se scumpeşte la două zile după ce i-ai transmis că eşti o firmă puternică şi stabilă, care ştie să facă faţă crizei obţinând în acelaşi timp profituri record.

Sunt sigură că există multe alte situaţii în care PR-ul şi-a dovedit rolul strategic. Şi nu ştiu cum am găsit situaţiile de mai sus, dar majoritatea au potenţialul de a genera o criză de imagine...

Voi credeţi în rolul strategic al relaţiilor publice?

Eu, PR-istul!

Gerard F. Corbett, Preşedintele PRSA (Public Relations Society of America) consideră că cea mai mare provocare a industriei de relaţii publice este poziţionarea profesiei în sine, promovarea acesteia ca o preocupare respectabilă şi serioasă, cu puternic impact social şi economic.

Această provocare nu este chiar atât de nouă, însă! Încă din 1988, André Sormany compară relaţia „agitată” (şi atunci ca şi în prezent!) dintre PR-işti şi jurnalişti cu relaţia dintre judecător şi avocat: “Atunci când judecătorul îl aude pe avocatul apărării cum pledează cauza clientului insistând pe elementele pozitive, utilizând precedente, legi, punând cât mai puţin accent pe anumite aspecte negative, el nu îl consideră pe avocat drept... o ameninţare pentru justiţie. Nu, judecătorul consideră că avocatul apărării îşi joacă rolul pentru ca tot adevărul să se afle.” Poate nu e cea mai inspirată comparaţie, dat fiind numărul mare de bancuri cu avocaţi, dar destul de obiectivă, însă.

Şi totuşi, ce fac relaţiile publice? Susţin cauzele clienţilor? Îi apără în faţa crizelor şi îi învăţă să scoată la lumină doar avantajele oferite? Au grijă să le fie bine interpretate acţiunile şi declaraţiile?

Câte puţin din toate acestea, dar într-un proces coerent. Aş privi PR-istul ca un regulator al bunului simţ al unei organizaţiii. Ca şi în cazul indivizilor, bunul simţ te ajută să nu fii disonant, te menţine pe linia de echilibru între cel care eşti, ce crezi că eşti şi cum te percep cei din jur.