Spoofing....

Cine spune că print-ul a murit? Printul se transformă ! Se mai adaugă nişte senzori de mişcare şi inovaţia e gata. 

 Cam asta e povestea campaniei „TheEconomist” – Becul, realizată în anul 2004 de Abbott Mead Vickers BBDO pentru cititorii din Marea Britanie.Ideea campaniei este simplă şi la obiect: cine citeşte „The Economist” are numai idei geniale! Sau altfel spus, „i se aprinde becul” şi găseşte soluţii. Realizarea curpinde un banner cu titlul publicaţiei, dotat cu un bec şi-un senzor. Când cineva trece pe lângă acest banner, se aprinde becul.

(Sursa foto: http://adsoftheworld.com)

 Nu mai puţin simpatic este spoof-ul celor de la "Mad Magazine", realizat în 2011 de către agenţia germană Serviceplan! Tot banner (al revistei "Mad Magazine"), acelaşi bec, acelaşi senzor. Doar că, de data aceasta, becul e aprins şi se stinge atunci când cineva trece prin dreptul bannerului. 

(Sursa foto: http://adsoftheworld.com)

 Ce a urmărit "Mad Magazine" cu această campanie? Creşterea numărului de cititori adulţi. Cunoscută ca o publicaţie satirică, "Mad Magazine" se confrunta cu reducerea numărului de cititori adulţi, aceştia preferând lecturi mai serioase. Prin această campanie, Mad Magazine a reuşit să revină în atenţia cititorilor săi, reamintindu-le că satira lor e constructivă şi tratează probleme serioase, aducându-le bonus un zâmbet!

Campania celor de la „The Economist” a cules numeroase premii, dar mie îmi place mai mult campania celor de la "Mad..". Cred că îţi trebuie multe „becuri aprinse” pentru un spoof bine realizat, iar cei de la „Mad Magazine” au demonstrat acest lucru. 

Voi ce alte spoof-uri celebre ştiţi?

PR electricity (II)- The „bill stuffer”

Samuel Insull – inovator şi investitor din Chicago a adus contribuţii importante dezvoltării infrastructurii de electricitate în Statele Unite ale Americii. Dar inovaţiile sale nu s-au oprit la domeniul electricităţii! Ca preşedinte al companiei Chicago Edison, Samuel Insull a revoluţionat relaţia dintre companie şi consumatori.

El a înţeles poziţia firmei sale pe piaţă: Chicago Edison era un furnizor de utilităţi important, ce deţinea monopolul în unele zone. Samuel Insull şi-a dat seama că succesul durabil al companiei sale nu poate fi posibil fără simpatia consumatorilor, iar pentru a câştiga această simpatie a dezvoltat primele instrumente de comunicare cu clienţii.

Chicago Edison edita lunar o revistă adresată consumatorilor, producea şi difuza filmuleţe de promovare şi educare a consumatorilor. Au fost realizate materiale promoţionale şi campanii de print. 

Sursa foto: http://newdeal.feri.org

Metoda pentru care Samuel Insull a rămas în istoria relaţiilor publice este „the bill stuffer”. Compania distribuia clienţilor existenţi materialele informative şi promoţionale împreuna cu facturile. Ulterior acest sistem a fost extins şi pentru clienţii potenţiali, cărora li se difuzau aceste materiale în căsuţele poştale.

Poate că Samuel Insull nu a căutat să-şi facă fericiţi clienţii, dar în mod sigur a făcut un prim pas important: le-a furnizat informaţie şi i-a învăţat că au dreptul să o ceară.

Am descoperit o jucărie…..

Se numeşte Storify. Este un serviciu de (re)construire a unui subiect, a unei poveşti, a unui eveniment etc, prin colectarea elementelor (comentarii, status-uri, tweet-uri)  din reţelele sociale ce se referă la acea temă. Poţi colecta “impresii” pentru o anume poveste de pe Google, Twitter, facebook, Flickr, Youtube, Instagram sau din colecţia Stirify.

Cum funcţionează?

1)     Îţi faci un cont frumuşel. La acest moment, ai putea să-ţi instalezi şi bookmarklet-ul Storify, pentru a-ţi reţine în cont vreun articol util pentru proveştile tale.

2)     Alegi povestea şi o editezi.

Chestia asta e foarte simplă, pentru că tot ceea ce trebuie să faci este să cauţi prin reţele sociale, iar cu “drag and drop” alegi status-urile relevante şi le inserezi. De asemenea, poţi insera propriul text între elementele colectate, astfel încât povestea să reflecte ideea dorită. Pot fi adăugate headere, hyperlink-uri, iar textul poate fi formatat.

De asemenea, chiar şi după publicarea, povestea poate fi editată, pot fi adăugate elemente noi s.a.m.d. Aceastăţiune e destul de utilă, având în vedere că cele mai rezultatele căutării în reţelele sociale nu sunt furnizate în timp real, având o întârziere cam de o zi (din ceea ce am observat eu!)

3)     Publici. 

Povestea construită poate fi publicată pe Storify, inserată oriunde în online, inclusiv Wordpress, Drupal, Tumblr, Posterous sau transmisă sub forma de newsletter cu Mailchimp.

Eu am făcut o încercare cu “The Ultimate Success Summit”, conferinţa lui Richard Branson de pe 9 Mai 2012 în Bucureşti: "Richard Branson: experienta bucuresteana!"

 

Cum poate fi utilizat Storify?

•   Platforma aceasta mi se pare foarte potrivită pentru evenimentele ce se organizează în mai multe locaţii, precum festivaluri, serbări, concerte s.a.m.d. Poţi realiza o povestioară după fiecare eveniment, prezentând astfel într-un mod concentrate impresiile pozitive ale paricipanţilor.
• După lansarea unui produs: poţi aduna impresiile testerilor, inclusiv prin video, oferind astfel o imagine completă a produsului lansat.
• Pentu a ilustra istoria unei firme! (dacă Facebook a stat startul cu noul Timeline) Pot fi colectate momente importante din viaţa firmei, impresii ale angajaţilor, produsele şi campaniile de succes s.a.m.d.

Cine foloseşte Storify?

Pete Cashmore/ Mashable, Preşedinţia SUA , Casa Regală a Marii Britanii 

United Nations 

Newsday,  Global Post, CBC News Community, NBC Politics 

 Vouă cum vi se pare Storify? Cum ar putea fi folosită?

Aţi folosit-o până acum? În ce mod?

Primii...

Pentru mulţi, relaţiile publice sunt un domeniu predominant feminim. Doar avem nevoie de influenţă, farmec şi diplomaţie...

Cu toate acestea, cine a fost prima femeie din PR?

PR Electricity

Nu e vorba de printarea a 100 de comunicate de presă pe minut, nici de trimiterea a 500 de invitaţii prin email. E vorba de un mic război ce a făcut mare vâlvă la vremea lui: „War of Currents”. Protagonişti: George Westinghouse – susţinătorului curentului alternative (AC) şi Thomas Edison- de parte curentului direct (DC).

Istoria e clară privind câştigătorul acestui război. Pentru domeniul relaţiilor publice însă, acest „război” a adus primele campanii de relaţii publice şi primele departamente de relaţii publice în cadrul unei companii.

Sursa foto: http://www.wikipedia.org

Thomas Edison a iniţiat o campanie de defăimare a sistemului de curent alternativ susţinut de George Westinghouse, sugerând că acest sistem ar putea genera accidente grave, precum electrocutarea câinilor sau a pisicilor fără stăpân. Experţi ai companiei conduse de Edison au susţinut prelegeri privind pericolul electrocutării accidentale prin sistemul curentului alternativ. Edison a demarat reale acţiuni de lobby în vederea iniţierii unei legi pentru interzicerea sistemului de curent alternativ.

La rândul său, George Westinghouse a angajat doi agenţi de presă în compania sa, cu misiunea de a promova curentul alternativ produs de compania sa Westinghouse Electric Company. De asemenea, cei doi noi angajaţi ai companiei aveau şi misiunea de a combate campania defăimătoare iniţiată de Thomas Edison.

Sursa foto: http://www.wikipedia.org

După atâtea inovaţii, nu cred că se va supăra nimeni dacă aş spune că „War of Currents” a adus multe câştiguri societăţii şi afacerilor!

Atlantic City, 1906- Cum arăta primul comunicat de presă?

28 Octombrie 1906, Atlantic City, New Jersey. Un tren electric al West Jersey and Seashore Railroad, subsidiară a Pennsylvania Railroad deraiază pe noul pod construit peste pârâul Thoroughfare. În accident îşi pierd viaţa 53 de persoane, iar investigaţiile companiei Pennsylvania Railroad stabilesc că o defecţiune a sistemului de semnalizare a podului a determinat accidentul.

În următoarele ore şi zile de la accident, reporterii împânzesc locul, strângând declaraţii şi fotografii, pentru a-şi scrie articolele din principalele ziare americane.

Ivy Ledbetter Lee, colaborator permanent al companiei Pennsylvania Railroad decide să facă lucrurile altfel. Astăzi, am spune că a fost pro-activ... . El decide să trimită principalului ziar american- The New York Times o declaraţie a companiei asupra celor întâmplate, exprimând astfel o poziţie oficială înainte ca presupunerile jurnaliştilor să fie publicate.

Aşa cum ştim, acesta a fost primul comunicat de presă:

Sursa foto: http://www.gobraithwaite.com

Ivy Lee a considerat că mass-media va fi încântată de această abordare deschisă asupra accidentului, Pennsylvania Railroad câştigând astfel credibilitatea jurnaliştilor. Presupunerea sa nu a fost greşită, The New York Times publicând imediat comunicatul de presă sub titlul „Statement from the Road”.

Media trip- 1870

Probabil cel mai eficient media trip a avut loc în 1870. Exact, una mie opt sute şaptezeci. De-a lungul unei luni (23 Mai- 1 Iulie) au fost realizate 12 numere ale revistei Trans- Continental Excursion dedicate integral noii investiţii. Distribuţia a acoperit toată zona în care investiţia îşi exercita impactul: ruta de cale ferata Boston- San Francisco.

Evenimentul ce a marcat acest record a fost lansarea linii de cale ferată transcontinentală pe ruta Boston- San Francisco. Cu această ocazie, Pacific Railroad a invitat să participe la voiajul inaugural 130 de personalităţi şi jurnalişti. W. R. Steele a instalat într-unul dintre vagoanele Pullman o tiparniţă, transformând zona în camera de presă unde au fost elaborate, machetate şi tipărite cele 12 numere ale revistei Trans- Continental Excursion.

Sursa foto: http://cprr.org/Museum/Trans-Continental/index.html

De ce doar 12 numere? Revista a fost distribuită în cele 12 gări importante de pe ruta inaugurată: Niagara Falls- New York, Omaha- Nebraska, Cheyenne- Wyoming, Ogden- Utah, Salt Lake City- Utah, The Summit of the Sierra Nevada- California, San Francisco- California, Promontory Summit- Utah, Laramie- Wyoming, Grand Island- Nebraska, Burlington- Iowa şi Boston.

Dacă sunteţi curioşi să citiţi aceste reviste, le puteţi răsfoi aici...

Media trip este un eveniment dedicat jurnaliştilor, ce urmăreşte prezentarea unui obiectiv, a unei investiţii sau eveniment presei. Obiectivul acestei acţini este ca jurnaliştii să aiba contact direct cu subiectul promovat şi să fie interesaţi în a împărtăşi aceste experienţe/ impresii în cadrul publicaţiilor pe care le reprezintă.