Gerard F.
Corbett, Preşedintele PRSA (Public Relations Society of America) consideră că
cea mai mare provocare a industriei de relaţii publice este poziţionarea profesiei în sine, promovarea
acesteia ca o preocupare respectabilă şi serioasă, cu puternic impact social şi
economic.
Această provocare nu este chiar atât de nouă, însă! Încă din 1988, André Sormany compară relaţia „agitată” (şi atunci ca şi în prezent!) dintre PR-işti şi jurnalişti cu relaţia dintre judecător şi avocat: “Atunci când judecătorul îl aude pe avocatul apărării cum pledează cauza clientului insistând pe elementele pozitive, utilizând precedente, legi, punând cât mai puţin accent pe anumite aspecte negative, el nu îl consideră pe avocat drept... o ameninţare pentru justiţie. Nu, judecătorul consideră că avocatul apărării îşi joacă rolul pentru ca tot adevărul să se afle.” Poate nu e cea mai inspirată comparaţie, dat fiind numărul mare de bancuri cu avocaţi, dar destul de obiectivă, însă.
Şi totuşi, ce fac
relaţiile publice? Susţin cauzele clienţilor? Îi apără în faţa crizelor şi îi
învăţă să scoată la lumină doar avantajele oferite? Au grijă să le fie bine
interpretate acţiunile şi declaraţiile?
Câte puţin din
toate acestea, dar într-un proces coerent. Aş privi PR-istul ca un regulator al
bunului simţ al unei organizaţiii. Ca şi în cazul indivizilor, bunul simţ te
ajută să nu fii disonant, te menţine pe linia de echilibru între cel care eşti, ce crezi că eşti şi cum te percep
cei din jur.
Valorile,
principiile, educaţia şi experienţa determină personalitatea unui
individ sau cultura organizaţională a unei organizaţii. Acţiunile şi
deciziile conturează imaginea proiectată a individului sau a
organizaţiei, definind ceea ce se doreşte a fi. La construirea imaginii
proiectate contribuie modul cum individul se îmbracă şi se comportă, respectiv
logo-urile, imaginea de brand şi reacţiile unei organizaţii.
Dar pentru ca cei
din jur să te perceapă corect, să te înţeleagă şi să te accepte în mod
real, ai nevoie de bun simţ!
PR-istul îţi va
spune în ce cred cei cărora li te adresezi. Îţi va spune dacă brandul tău este
prea excentric pentru clienţii tăi. PR-istul va şti care dintre valorile tale
sunt şi ale clienţilor tăi şi ce acţiuni reflectă cel mai bine aceste valori.
Va şti care sunt sensibilităţile organizaţiei şi cum pot fi depăşite. Îţi va
spune de ce le pasă clienţilor tăi şi cum poţi să-i ajuţi. Va descoperi
greşelile în adresare şi te va ajuta să le corectezi.
Sursa foto: http://www.communipartners.com |
În ansamblu, misiunea
PR-istului este de a păstra organizaţia originală, reală, având grijă să nu se
îmbrace ţipător, dacă nu vinde hăinuţe de club; să nu ţipe, dacă nu vinde
aparate auditive; să nu mintă, dacă nu vinde poligrafe! Şi toate acestea fiind
cu ochii şi urechile deschise atât în organizaţie, cât şi în afara ei,
detectând reacţii şi construind soluţii.
PR-istul nu este
un avocat care susţine o cauză şi nu este un magician, ce te face să vezi
lucruri acolo unde acestea nu există. PR-istul sprijină organizaţia în a fi tot
ceea ce poate fi, cu bun simţ şi realism faţă de publicurile din jurul său.
Şi, ca să ne
aducem aminte de unde a pornit totul, să revedem Declaraţia de Principii a lui Ivy Lee!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu