Marcel Proust ne-a transmis o mare
descoperire printr-o banală prăjitură: memoria noastră involuntară e mult mai
puternică, căci păstrează nu doar faptele, ci şi senzaţiile şi trăirile noastre
dintr-o anumită clipă.
Nu îmi plac madeleinele, dar am
redescoperit întâmplător o melodie. Uitasem (asta dacă oi fi ştiut vreodată!)
cine cânta melodia şi cam cum sunau versurile. Pentru mine, melodia aceasta
înseamnă ieşiri cu prietenii chitarişti, iar unii dintre ei cântau chiar foarte
bine melodia asta. Înseamnă foc de tabără şi ţigări fumate până la ultimul fum.
Înseamnă mers „cu naşul” la munte cu cortul şi trasee pe care le cunoşteam prea
puţin. Înseamnă poveşti plauzibile pentru părinţi, care să acopere ceea ce noi
consideram libertate şi aventură.
Pentru mine, melodia aceasta înseamnă
libertatea dată de oportunităţile pe care le ştiam a fi în faţa mea, chiar dacă
nu le identificasem încă. Înseamnă „totul e posibil”.
Astăzi, ascultând melodia celor de la
Conexiuni mi-am pus următoarea întrebare:
cum ar fi dacă un brand ar surprinde toate aceste „memorii”, toate
aceste poveşti într-un produs? L-aş cumpăra? Probabil că da, chiar dacă
utilitatea produsului mi-ar fi discutabilă.
Deci, Cher Marcel Proust, vous aviez
raison! Cu toţii avem madeleinele noastre! Just find „my madeleine” and sell me
the right story and I will probably buy your product!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu